Dacă anul ar putea începe de două ori, septembrie ar fi al doilea lui început pentru că vine cu energia începutului de final de an. Se sfârșesc vacanțele, reîncep școlile și ne lovim de momentul reconectării cu lucrurile pe care le avem de făcut. Fie că le-am lăsat în ordine înainte de plecarea în vacanță sau nu, reîntoarcerea vine cu întrebarea: Oare ce s-a întâmplat între timp? Și dacă ar fi doar așa, o întrebare de verificare, n-aș spune nimic. Dar e o întrebare ce vine cu o oarecare neliniște față de ce urmează să găsim mâine la birou și în stări de neliniște e greu să găsim claritate.

Și ce e de făcut? Mai jos ai 3 idei pe care le poți aplica individual sau împreună, în funcție de cum ți-e mai de folos:

#1 Ia-ți timp pentru acomodare

El există deja. E acea primă zi sau chiar primă săptămână în care te întorci la birou și te reconectezi cu oamenii, cu planul și cu calendarul tău.

Când ți-l iei cu intenție poți observa că trece cu mai mult sens, parcă mai așezat și cu ceva mai multă claritate.

Cum faci asta? Stabilește prioritatea zilei sau a săptămânii, concentrează-te pe ea [lăsând restul lucrurilor în plan secund] și scrie-ți în agendă sau pe o foaie de hârtie cum măsori rezultatul. Nu pune presiune pe rezultat, ci setează-ți unul good enough pentru că așa lași spațiu să se întâmple ce-ți spun mai jos.

#2 Uită-te la ce ai tu nevoie vs ce trebuie să faci

Indiferent în ce stadiu ești cu proiectul tău antreprenorial, ce și cum se întâmplă lucrurile în el ține foarte mult de ce și cum se întâmplă lucrurile în tine.

În zgomotul zilelor, sub presiunea timpului, punem adesea mai mult preț pe ce trebuie să facem decât pe nevoile noastre. Nu spun că nu sunt și lucruri care pur și simplu trebuie făcute, ci doar te invit să vezi dacă toate acele lucruri răspund nevoilor tale din acel moment; sau, cum îmi place să spun, dacă au ancoră în vreo nevoie.

Cum faci asta? Pui pe hârtie restul lucrurilor pe care le ai de făcut și le împarți în 2 categorii: ce poate fi delegat și ce nu poate fi delegat.

Ce poate fi delegat, delegi. Ușor de zis, uneori nu chiar simplu de făcut. Greutatea în a delega poate fi un subiect în sine, de dezvoltat separat, poate cu altă ocazie.

Revenind la a doua categorie, ce nu poate fi delegat, aici e momentul să folosești spațiul pe care l-ai creat stabilind o singură prioritate pentru perioada ta de acomodare.

Ia-ți câteva minute de liniște, asigură-țe că nu ești întrerupt/ă și scrie în dreptul coloanei cu lucruri de făcut, o alta cu primele 3-5 răspunsuri la întrebarea: De ce am nevoie acum? Scrie răspunsurile în ordinea în care îți vin în minte și ideal ar fi să vină sub forma unui cuvânt, de exemplu: recunoaștere, liniște, independență, etc. Cu ambele coloane în față trasează câte o linie de la lucrul pe care îl ai de făcut la nevoia pe care ți-o hrănește.

Există ceva în prima coloană care să nu fie legat de una dintre nevoile tale din acest moment?

Dacă da, le poți totuși delega? Sau poți renunța la ele? Dacă răspunsul e nu, întreabă-te de ce? Apoi, pentru următorul răspuns, întreabă-te din nou de ce până îți adresezi de 5 ori întrebarea asta, ca la final să ajungi la nevoia din spatele acelui lucru de făcut. Vezi dacă poate fi pusă în coloana cu nevoile.

Dacă nu ți-e confortabil să stai să reflectezi asupra nevoilor tale, poți face doar ultima parte a exercițiului, anume: adresează de 5 ori întrebarea De ce [trebuie să] fac X? pentru fiecare lucru din categoria celor ce nu pot fi delegate. Vei ajunge astfel la nevoi, iar acolo unde la finalul celor 5 de ce nu reiese o nevoie, poate că acel lucru doar trebuie făcut și ai de decis ce faci cu el.

Îmi dau seama că e ramificat exercițiul ăsta, dar am ținut să-l las pentru că e important să distingem între ce doar trebuie și ce trebuie pentru că e o nevoie în spate.

Claritatea vine nu numai din structură și prioritizare, ci și din eliminare. Dacă întâi elimini, rămâne mai puțin de structurat și clasificat și prioritizat.

#3 alege să faci lucrurile care sunt aliniate cu nevoile și valorile tale

Sună a caz ideal poate, dar, de fapt, e posibil. Exercițiile de mai sus te conduc, cu pași mici și asumați, într-acolo. Poate fi un drum scurt sau unul mai anevoios, depinde mult de fiecare om și situație în parte.

Începe cu pași mici și așteptări nu foarte ridicate și observă cum îți este pe parcurs.