#CraftersAtWork #CraftersAnniversary #KnowYourCrafter

Luna asta, aniversăm 4 ani ca agenție și 9 ani de când suntem pe piață. Cu ocazia asta, ne-am permis să ne jucăm puțin și am vrut să ne prezentăm fără să ne luăm atât de tare în serios. Așa că ne-am inspirat din structura binecunoscutului chestionar al lui Marcel Proust, căruia i-am dat un twist legat de industria comunicării.

Fiecare dintre noi va răspunde acelorași 14 întrebări despre ce ne motivează la ceea ce facem, ce profesioniști admirăm sau după ce filosofie de muncă ne ghidăm.

Astăzi, dăm microfonul Alexandrei Enăchescu, Managing Partner Crafters & strateg în comunicare. Cu peste 12 ani de experiență în comunicare și PR, Alexandra are o formare profesională în content writing și o experiență amplă în Project Management, strategie și PR.

Cu o capacitate de a merge mereu în profunzimea lucrurilor (dar și cu mult umor), Alexandra este un om al cuvintelor convertit la antreprenoriat, care reușește să păstreze în tot ceea ce face o combinație valoroasă între gândirea creativă și abordarea pragmatică, între planuri pe termen lung și acțiuni pe termen scurt. Din 2020, este partener în Crafters și coordonează o parte dintre cele mai complexe proiecte ale agenției.

Pe lângă munca de zi cu zi, Alexandra este pasionată de povești despre oameni, cărți, filme și locuri, iar, recent, a adoptat-o pe Lulu, o pisicuță adorabilă și neastâmpărată, cu care împarte o bucată din zilele de birou.

Mai multe despre cine este Alexandra, în răspunsurile de mai jos

Calitatea pe care o admir cel mai mult la un om de comunicare.

Capacitatea de a oferi claritate și sens dintr-o maaare de informații și rute posibile, ținând cont mereu și de celălalt (indiferent cine e el: client, jurnalist, partener, audiența-target etc.). Și-un pic de simț al realității, a ceea ce e rezonabil.

Ce mă motivează cel mai mult la ceea ce fac.

Că pot să fiu cine sunt la muncă și că am dezvoltat totul bazat pe valorile și credințele noastre reale. Pornind de aici, mă mai motivează că am reușit să legăm relații sănătoase cu ceilalți și să dăm mai departe din ce știm să facem, din munca de culise, din ceea ce înseamnă viziunea noastră despre o comunicare (antreprenorială) bună.

Cel mai ambițios proiect la care am lucrat.

Cred că, din rolul pe care îl am acum, Crafters e cel mai ambițios proiect la care lucrez și lucrăm zi de zi. Aici aplicăm tot ceea ce facem și pentru clienții noștri, aici testăm, tragem concluzii sau poate mai greșim uneori. Dar întotdeauna problematizăm și învățăm ceva important, care ne ajută să mergem mai departe.

Dacă mă refer la proiectele clienților, m-aș opri asupra a două dintre ele: unul este comunicarea pentru o companie de nișă din industria construcțiilor, alături de care lucrăm de peste 3 ani și care pe mine personal m-a învățat enorm de multe despre această piață, dar și despre cum să comunici un domeniu extrem de greu sau care poate să pară rigid. Celălalt este la extrema opusă: comunicarea pentru un festival de 10 zile de design românesc, care presupune coordonarea atentă dintre zeci sau chiar sute de oameni și un efort condensat în câteva luni intense.

Cel mai bun sfat de comunicare și PR pe care l-am primit până acum.

Că, uneori, oricât de dificile ar deveni unele situații sau oricât de tensionat ar fi contextul în care lucrăm, atât timp cât „nu facem operații pe creier”, lucrurile sunt rezolvabile. Cu timp, răbdare, o bună conectare la realitate și transparență. De multe ori, asta m-a ajutat să iau distanță și să văd că ceea ce părea o tragedie pe moment va fi ceva din care o să rămân cu o lecție foarte valoroasă în 5 ani de-acum înainte.

Asta și research, research, research înainte de orice. 🙂

Cea mai importantă lecție profesională de până acum.

Dacă simți în stomac că nu e ce trebuie, probabil chiar nu e (cu referire la colaborări, proiecte, relații profesionale). Și, dincolo de importanța intuiției în business, trasarea limitelor sănătoase a mai fost o provocare și o lecție ceva mai greu învățată. De ce să mint, încă mai am niște capitole de rumegat.

Ce aș vrea să văd mai des în industrie.

Ceva mai mult real talk despre subiectele sensibile: ce funcționează și ce nu, limitele pe care le are comunicarea, necesitatea colaborării și a unei echipe funcționale client–agenție etc.

Și, într-o cheie ceva mai pragmatică, poate o competiție care să aibă o categorie separată pentru comunicarea antreprenorială – care mi se pare de un alt specific din toate punctele de vedere față de programele și campaniile brandurilor foarte mari.

Ce aș vrea să văd mai rar la nivel de industrie.

Mai puțină încercare de a da bine cu orice preț sau de a crede că o comunicare bună e musai despre cât de deștepți și frumoși suntem. Gonflarea realității și lipsa unui conținut mai echilibrat cred că sunt în continuare două piedici în felul în care ne înțelegem industria și în felul în care ne uităm la comunicare în general. Plus că, să fim serioși, chiar cred că nu mai sensibilizează pe nimeni să audă încă o poveste standard despre succes și eroi pe cai albi.

Cartea de comunicare/ business/ PR care m-a influențat cel mai mult.

Cărțile care m-au influențat cel mai mult nu provin neapărat din sfera asta (consum mai mult conținut audio de business și comunicare decât lectură), dar o să aleg una dintre cele mai recente lecturi de profil: „4000 de săptămâni. Time management pentru muritori” (Oliver Burkeman), asta și pentru că a venit pe unul dintre subiectele sensibile pentru mine și care mi-au dat bătăi de cap în ultimii ani: cum să fiu mai mult și să renunț la presiunea permanentă a lui a face.

Mai ales pentru că, în business, performanța, succesul și reușitele pot lua forme destul de întunecate dacă nu le echilibrăm cu a mai și trage aer în piept între timp. Deci pare că vorbim de o carte despre time management, dar e ceva mai mult de-atât.

Omul de comunicare/ PR pe care îl admir cel mai mult din România.

Îmi plac mai multe voci din industrie: Roxana Hurducaș, Codruț Baciu, Andra Zaharia, Monica Jitariuc, dacă ar fi să numesc doar câțiva. Îi urmăresc pentru consistența ideilor și pentru că și-au propus să educe și să informeze corect (ceea ce consumă mult timp și energie, pe cheltuială proprie). Și pentru că uneori mai fac și haz de necaz și știu să nu se ia atât de tare în serios, un lucru de care avem nevoie mai mult.

Impactul pe care vreau să-l am în industrie.

Poate că e mult spus în industrie, însă ceea ce mi-am dorit de când am început să devin mai conștientă de mine și de rolul meu în context profesional a fost să fac meseria asta cu mai mult bun simț și substrat.

Cred că un impact mare poate să vină din a fi cu picioarele pe pământ, din a avea capacitatea de a-ți pune la îndoială propriile credințe și chiar din abilitatea de a spune „asta nu știu, dar mă voi informa și mă voi gândi la asta”. Sper că așa schimbăm în bine industria, dincolo de glam, laudă exagerată și toate clișeele care ne iau ochii.

Filosofia de muncă.

Mai multă muncă de calitate, mai puține taskuri pe care doar să le bifăm. Mai multă atenție la detalii, mai puțin heirupism. Mai multă gândire limpede și aprofundată, mai puțin „am nevoie ieri” sau „totul este urgent”.

Cuvântul/ expresia care mă enervează cel mai tare.

Un „îmi asum” spus cu lejeritate și neurmat de soluții sau moduri concrete pentru a gestiona o situație dificilă pe care ai generat-o. Altfel, mi se pare doar o lipsă de responsabilitate mascată și vopsită frumos.

Viitorul PR-ului/ creării de conținut/ comunicării.

Profund uman. Deși tehnologia devine din ce în ce mai sofisticată, tot calitatea oamenilor, a conexiunilor pe care ei le pot face și a relațiilor pe care le leagă – cred că face diferența într-un proces de comunicare, PR și conținut.

Un plan profesional pentru 2024.

Personal și subiectiv, să mă compar mai puțin cu ceilalți și să văd/ caut/ creez cu o mai mare ușurință soluțiile când sunt în situații în care pare că „nu am de ales” (o capcană în care am picat cam des în ultima vreme).

Referitor la Crafters, să creștem serviciile de training (not-just-another-training în comunicare), newsletterul nostru #punctCOMM (singurul destinat comunicării pentru antreprenori și branduri antreprenoriale) și să nu uităm să ne și bucurăm de drum; planurile se mai și ajustează pe parcurs, încerc să nu mă mai atașez de ele. 🙂