Metafora aparține grupului de antreprenori — Bailey Richardson, Kevin Huynh și Kai Elmer Sotto, pe care profesioniștii din community building îi recunosc drept cei care au făcut Substack-ul să fie community-driven. Ceea ce este adevărat. Dar, înainte de 2021, când business-ul lor, People & Company, a fost achiziționat de Substack, cei trei erau cunoscuți în lumea profesioniștilor din domeniu ca autorii cărții *Get Together.* Iar brandurile care au lucrat direct cu ei via servicii de consultanță au avut ocazia să intre și în subtilitățile metodologiei care i-au făcut cunoscuți.

Spark the flame, Stoke the fire și Pass the torch nu sunt doar niște concepte creative care sună memorabil, ci un sistem validat în nenumărate rânduri de a construi și consolida comunități, indiferent de natura, dimensiunea și misiunea lor.

În programul digital Community Building Takeoff, fac apel la metodologia asta pentru că este, de departe, varianta cea mai directă și clară de a înțelege rapid ce presupune să pui bazele unei comunități, de ce instrumente ai nevoie ca să o menții relevantă și sănătoasă și cum, în lipsă de leadership, nicio structură de acest fel nu poate supraviețui.

#1 Spark the flame

Prima etapă trebuie să răspundă la două întrebări esențiale, pe care orice antreprenor interesat de community building este nevoit să le adreseze — de ce și cu cine? Procesul este asemănător cu cel din faza inițială a unui startup și nu puține sunt momentele în care validarea are loc prin intermediul unor exerciții similare, cum e 5 WHYs semnat de autorul Simon Sinek.

Așadar, oricine vrea să pornească pe un drum comunitar, indiferent că vorbim de un demers online, offline sau hibrid, de o comunitate formată în jurul unui interes, a unui produs sau serviciu, are nevoie să treacă prin următoarele dileme:

De ce

→ existăm?

→ facem asta?

→ ce schimbare vrem să obținem?

Cine

→ pe cine vrem în comunitate?

→ cu cine avem valori comune?

→ cui îi pasă?

Obținute dintr-o zonă de onestitate și transparență, răspunsurile devin primele building blocks dintr-o viitoare comunitate și dau tonul pentru cum vei construi mai departe. Este o etapă crucială, care înghite multe resurse emoționale și de timp, dar fără de care te vei trezi pe o orbită, construind ceva trendy, nu sănătos.

Miza este identificarea de activități și programe relevante pentru cei pe care te-ai hotărât că vrei să îi deservești. Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le-am întâlnit în comunități este o atitudine ușor exagerată: ori prea multă rigiditate care nu mai lasă loc de explorare și joacă, ori prea multă libertate și volum, care duce la confuzie și oboseală.

Autorii Get Together propun trei verticale prin care să validezi dacă activitatea sau programul pe care ți le propui au o ancoră suficient de puternică în viața comunității.

→ Cu sens — aliniate la scopul și misiunea comunității.

→ Participative — oferă posibilitate de contribuție și co-creare.

→ Repetitive — au potențialul de a deveni obiceiuri și ritualuri pentru membri.

Ca să obții insights relevante care să te ghideze în luarea unor decizii cu rost, este nevoie să treci de măcar câteva ori prin același set de activități și programe. Este improbabil să observi o dorință de colaborare încă din primele zile, cum este dificil să impui ceva ca ritual doar pentru că declarativ pare că îmbogățește viața membrilor. Ai nevoie de mai multe cicluri de iterație și multă observație ca să îți dai seama ce se potrivește în comunitatea ta. Sunt locuri în care contribuția este mai ușor de obținut prin natura comunității (exemplu: ONG-urile care se ocupă cu curățarea pădurilor) și altele unde ritualurile se formează în ani (exemplu: grupuri nișate de antreprenori creativi).

#2 Stoke de fire

În momentul acesta, focusul este transferat către cei care se alătură eforturilor tale comunitare și care, atenție, nu sunt membri per se. Și în community building există un customer journey, în care este nevoie de o serie de etape și de pași foarte clari ca cineva să fie validat în acest rol. De multe ori, este nevoie de un tip de implicare în viața comunității, iar asta începe încă din procesul de onboarding.

Întrebările cele mai importante de adresat acum vin ca urmare a unui exercițiu intens de observație în comportamentele membrilor:

Cine s-a făcut remarcat?

→ pentru ce?

→ în ce fel?

→ cine dă de veste?

→ unde petrec timpul astfel de oameni?

→ ce îi face pe membri să se simtă mândri?

Cine reapare organic?

→ ce caută?

→ ce preocupări au?

→ cum îi ajută comunitatea?

→ cum se simt?

Oamenii au felul lor de a consuma experiența dintr-o comunitate, chiar dacă e printr-o participare la un gathering intim sau co-creare în construcții mai complexe. De multe ori, comportamentele lor sunt mai grăitoare ca răspunsurile pe care le dau în chestionarele de feedback, așa că încurajez enorm să fii observator și să strângi date din mai multe surse.

#3 Pass the torch

Etapa asta este, de departe, cea mai provocatoare în peisajul din RO, dar nu numai. Am fost modelați de o cultură colectivistă și este de înțeles de ce nu ne vine chiar mănușă să fim leaderi. Nu am avut exemple, nu avem o istorie de modele în acest sens, am trăit mai degrabă ca followers decât ca vârf de lance. Cu toate astea, fără această buclă încheiată, comunitatea devine fragilă și este doar o chestiune de timp până se diluează și dispare.

Recomandarea mea este să treci prin următoarele întrebări ca să îți dai cele mai bune șanse să continui povestea comunității tale și prin intermediul altor voci:

Capacitatea și dorința să ducă povestea mai departe

→ ce îi motivează?

→ ce responsabilități au?

→ în ce fel ajută comunitatea?

O altă componentă la fel de crucială este și marcarea momentelor esențiale în comunitate, lucru pe care, din păcate, îl văd foarte rar la antreprenorii care construiesc în direcția asta. Pe de o parte, pare că niciodată nu este suficient ce se întâmplă, iar pe de altă parte interesul a devenit ușor obsesiv pentru vanity metrics, ceea ce ia mult din bucuria de a face lucruri la firul ierbii.

În ce fel celebrăm în comunitate?

→ pentru ce?

→ ce vrem să obținem?

→ cum are sens pentru membri?

→ vor și ei sau doar noi?

O parte semnificativă din combustibilul celor de la cârma comunităților, dar și a membrilor, este dată de un mix echilibrat între joacă, explorare, impact, contribuție și leadership. Când acul rămâne blocat prea mult timp într-o singură direcție, atunci e clar că ceva la nivel profund trebuie chestionat și regândit. Cu toate astea, ritmul indicat și validat în nenumărate rânduri de Bailey Richardson, Kevin Huynh și Kai Elmer Sotto este unul extrem de coerent și poate reprezenta o bornă pentru oricine vrea să pășească pe acest drum. Cu mențiunea că fiecare este o călătorie obligatorie în sine și nu poate fi scurtată, repezită sau ignorată.